Pana acum 5 ani am avut o viata normala. Am trait in lumina. Inca din copilarie am avut dureri de cap, pe care nu le-am bagat in seama. Incepand cu anul 2004 avand varsta de 20 ani aveam dureri de cap zilnice si tulburari de vedere periodice. Am consultat in Romania un medic neurolog si mi-a spus ca am o migrena puternica. Mi-a prescris niste medicamente si m-a trimis acasa. Iar pentru tulburarile de vedere am consultat diversi medici oftalmologi care mi-au spus ca nu am nimic la ochi. Si intradevar asa era. Timp de un an am suportat aceste dureri de cap si tulburari de vedere. In ianuarie 2005 m-am trezit intr-o dimineata cu vederea intetosata(in perioada aceea eram plecata in Spania), dar de data aceasta ceata din ochi nu a mai trecut ci se agrava pe zi ce trecea. Dupa aproximativ 3 saptamani ajunsesem ca noaptea sa nu mai pot vedea. Consultand si acolo alti medici oftalmologi mi s-a spus ca nu este din cauza vederii, ci este ceva mai profund, mai grav. Am fost trimisa la spital, iar acolo am fost internata la urgente. Dupa o serie de analize printre care si tomografie si rezonanta magnetica au constatat o tumora-meningiom parieto occipital dreapta. La o saptamana de la internare am fost operata. In tot acest timp vederea mi se slabise si mai mult , iar dupa operatie mai zaream niste umbre si dupa un timp, nu am mai vazut nici macar atat. Si in prezent tot in intuneric sunt. Adica nu pot vedea nimic.
Acum imi doresc sa pot pleca in China la tratament. Mama va merge cu mine ca insotitor. Sper din tot sufletul ca am sa reusesc. Parintii mei au cheltuit toata agoniseala de oameni normali, din care si-ar fi maritat cele trei fete de cand m-am imbolnavit eu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu